Dumitru Cristian Romulus este unul dintre miile de năpăstuiți cu handicap pe care nimeni nu-i bagă în seamă…
Dați CLICK pe link pentru a vedea avanpremiera reportajului de săptămâna viitoare!
Rușine mare în centrul Craiovei! În afară de iepuri de sârmă și ouă sclipicioase, aleșii locali au aprobat și amplasarea câtorva panouri publicitare imense ce promovează homosexualitatea. Pentru degenerații din primărie care și-au rotunjit veniturile cu bani grei proveniți din sodomie și Gomorie nu contează că suntem în Săptămâna Mare! Mi-e scârbă!
Marginea estică a Craiovei: mirosul sulfuric de baltă și cimitir distruge orice nas, iar gunoiul, ciorile înaripate și cele fără acte sunt singurele ființe care pot trăi în zonă. Într-un părculeț uitat de lume au loc crime pasionale, se fumează țigări înfășurate și se consumă iubiri înfiripate în timpul chilurilor de la Grupul Școlar Bibescu.
Un CLICK, vă rog!
Din cauza jegului, administrația pieței centrale i-a scos pe țărani și pe bișnițari în afara halelor.
Pentru reacții dați CLICK aici!
Durere și deznădejde într-o familie nevoiașă din cartierul craiovean Sărari. Drama familiei Crăciun a început acum șaisprezece ani, când, bucuria venirii pe lume a primului copil, s-a trasformat într-o mare tristețe.
Ionuț s-a născut cu o malformație a piciorului stâng, mai exact aplazie de femur. Până acum, băiatul trecut prin zece intervenții chirurgicale extrem de dificile, care nu au rămas fără urme…
De ceva vreme, situația familiei Crăciun s-a înrăutățit considerabil. Tatăl lui Ionuț a rămas șomer, fiind nevoit să privească neputincios cu singurul său copil se chinuie fără nicio speranță. Chiar și așa, tatăl i-a improvizat o proteză din câteva bucăți de lemn pe care le-a găsit prin casă.
Familia trăiește într-o sărăcie cumplită, toți fiind nevoiți să se înghesuie într-o cămăruță de cămin.
Totuși, ei s-au îndurat și de alt suflet nevinovat, astfel că în cămăruța lor și-a găsit un locșor și Nick, un cățeluș iubitor care îi mai alină singurătatea lui Ionuț.
Deși, din pricina dizabilităților, mulți ar fi renunțat la școală, Ionuț se luptă să învețe carte, chiar dacă din când în când durerile îl chinuie vizibil. Ionuț, este elev în clasa a IX- a liceul Henri Coandă.
De câțiva ani, Ionuț a legat o strânsă prietenie cu Alex, care este și colegul său de bancă. Acest copil cu suflet mare a înțeles ca nimeni altul durerea prietenului său și îl ajută pe Ionuț să meargă la școală, făcându-l să mai uite de privirile stânjenitoare ce i se aruncă voit sau nevoit, de către ceilalți colegi.
Din nefericire, mama lui trebuie să-l supravegheze permanent chiar și la școală… Nici nu vă imaginați ce este în sufletul acestei femei care trebuie să vadă cum băiatul ei drag suferă în fiecare recreație din cauza faptului că nu poate să meargă… Din păcate acesta este tristul adevăr!!!
Ionuț nu poate să meargă, nu poate să se bucure de cei mai frumoși ani, anii de liceu, alături de colegii săi.
În orice clipă proteza improvizată ar putea să cedeze și Ionuț s-ar putea răni… Pentru acest tânăr greu încercat de soartă, în afară de cârje, speranța și credința în Dumnezeu sunt singurele lucruri în care se poate sprijini.
Pentru a duce o viață cât de cât normală și pentru a renunța la cârje, Ionuț are nevoie de o proteză permanentă, cu senzori, care costă aproximativ 60.000 de EURO. Protezarea se poate realiza cu succes și în țară, singurul impediment fiind, bineînțeles, cel financiar.
Totuși, chiar dacă ar vinde chiar și hainele de pe ei, familia nu ar putea să strângă nici măcar un sfert din suma necesară.
Așadar, facem apel la dumneavoastră, oamenii cu suflet mare, să-l ajutați pe Ionuț, donând o sumă cât de mică în conturile afișate pe ecran, pentru ca acest copil nevinovat să capete O NOUĂ VIAȚĂ…
Conturile sunt RO04BRDE170SV73658091700 pentru lei.
RO97BRDE170SV73658171700 pentru Euro.
Familia poate fi contactată la numărul de telefon: 0729105030.
Craiova asa cum este in realitate!
Șocant! Primăria Craiova este mai chioară decât justiția, atunci când vine vorba despre problemele de cartier! Priviți și vă minunați!
Se spune că Dumnezeu l-a plămădit pe Adam din lut, după chipul și asemănarea sa…
Asemeni creatorului suprem, artistul craiovean Cătălin Piciu dă viață lutului însuflețindu-și lucrările cu o fărâmă din spiritul său.
Primul pas, dar poate cel mai important este alegerea lutului… Îl însoțim, așadar, pe artist în căutarea unui pământ propice pentru a-și pune în aplicare viziunea artistică. Drumul este lung, dar plin de povești despre artă și stări sufletești.
Și, iată cum pe un deal, la stână vorba poetului popular, artistul Cătălin Piciu găsește pământul pe care îl va însufleți prin artă…
Ca mai toți artiștii autohtoni, Cătălin nu trăiește din artă și este nevoit să-și câștige existența dintr-un job lumesc… Mai pe scurt, Cătălin este medic stomatolog la sat, în Sadova…
Singurul lucru artistic în asta este că expresia facială a pacienților rurali îl inspiră… Inedit, nu-i așa?!
Dar, cum era de așteptat, divinitatea nu a rămas indiferentă la eforturile sale artistice, astfel că sculptorul Cătălin Piciu beneficiază de un spațiu generos pentru a crea și expune chiar în centrul Cetății Banilor, în fosta villa Lucilla, mai exact sediul actual al Alliance Francaisez din Craiova.
Înconjurat de lucrările sale, dar și de lucrările altor artiști craioveni alături de care a ales să expună, Cătălin Piciu se încarcă cu energie creatoare, dătătoare de bună dispoziție și confort artistic.
Atunci când lucrează, artistul se așează în genunchi, închinându-se parcă unei zeități inspirative… Fiecare nouă plămădire a lutului este ca o naștere etapizată, artistul exprimându-și trăirile interioare prin expresiile tipic umane atribuite lucrărilor.
Artistul nu folosește ustensile profesionale după cum am putea crede… Cu doar două bucățele de tablă, un cui și multă pasiune el reușește să repete, într-un fel propriu, actul primordial al creației divine.
Lucrările lui Cătălin Piciu exprimă tristeți, mirări, consternări față de un haos lumesc de neînțeles, în care vrând-nevrând ne scăldăm cu toții, cu gândul la insulele de fericire pe care le trăim de-alungul vieții.
Am obosit de toate câte sunt pe-acest pâmânt
Până și oamenii îmi par statui din lut..
Dar oare sufletul din ce-i făcut?!
Ca nu mai obosește așteptând
Expoziție cu estrogen la Muzeul Olteniei! Cei care nu sunt misogini de fel pot să admire cercei, mobilă și bijuterii aparținând unor oltence controversate sau pot adulmeca pe șustache o rochiță a unei foste miss Oltenia de acum 100 de ani.
Mai mult, puteți asculta la patefon discuri Columbia (de la mama lor) ale fostei spioance de lux, Maria Tănase sau puteți admira canapele moi pentru ceai, flirt și tăvălituri ale Lucillei Chițu și Elenei Theodorini.
